luni, 4 ianuarie 2016

Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova - Muzeul Memorial „Nicolae Iorga”

Profesor de istorie universală la Universitatea din Bucureşti, membru al Academiei Române, savant recunoscut în toată lumea şi membru al unor instituţii culturale şi ştiinţifice de prestigiu, "doctor honoris causa" a 10 universităţi străine, Nicolae Iorga a scris peste 1.250 de cărţi şi 25.000 de articole. A publicat numeroase lucrări privitoare la istoria popoarelor sud-est europene, asupra slavilor de apus şi răsărit, a Imperiilor bizantin şi otoman. 

A fost un militant neobosit în cadrul "Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor", conferenţiar în ţară şi în lume despre istoria şi cultura românească, organizator de congrese internaţionale şi întemeietor de instituţii româneşti atât în ţară, cât şi peste hotare. Nicolae Iorga a locuit şi a creat la Vălenii de Munte între anii 1907 - 1940, în clădirea care a devenit muzeu, inaugurat la 28 noiembrie 1965. Atestată documentar in 1833, casa construită de polcovnicul Panca, este monument de arhitectură datând de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, caracteristic zonei subcarpatice prahovene. Clădirea a fost restaurată în 1977. 

Casa a fost cumpărată, de Iorga, în 1908. Profesorul a construit două corpuri de clădire, B şi C, astăzi spaţii muzeale. În spatele acestei clădiri se află o altă clădire, din secolul al XVIII-lea, "Şcoala de misionare", înfiinţată în 1923 de Iorga, şi care, în prezent, adăposteşte Muzeul de Artă Religioasă. Muzeul "Nicolae Iorga" cuprinde două expoziţii: una cu caracter documentar, cealaltă de artă medievală românească. Prin casa lui Nicolae Iorga au trecut numeroase personalităţi ştiinţifice şi culturale româneşti şi străine, căci aici istoricul a înfiinţat o serie de aşezăminte de cultură ce au făcut din vechiul târg al Vălenilor un centru de atracţie naţională şi chiar europeană: Universitatea populară (1908 - 1914; 1921 - 1940); Tipografia "Neamul românesc" (1908, apoi la Iaşi în timpul primului război mondial, de unde revine in 1924 şi devine "Datina românească"); o Şcoală de misionare pentru "ridicarea satelor la civilizaţie prin răspândirea culturii inspirate din tradiţiile sănătoase ale poporului român"; Aşezământul pentru minoritari (1926); Aşezământul pentru studenţii străini (1929); Şcoala artelor unite (1938); un muzeu de artă feudală.

Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” este un muzeu județean din Vălenii de Munte, amplasat în Str. George Enescu nr. 3. Muzeul memorial “Nicolae Iorga”, așezământ cultural ce păstrează amintirea savantului Nicolae Iorga, este situat în centrul istoric al orașului, și împreună cu Muzeul de artă religioasă și Muzeul de etnografie al Văii Teleajenului formează un adevărat centru cultural. De 100 de ani, Vălenii de Munte a fost asociat cu numele neasemuitului istoric Nicolae Iorga. Numeroase şi trainice fire l-au legat pe profesor de micul orăşel de munte, localitate al cărei nume “abia îl aflai din pagini de cronică”.

Începutul unei asemenea legături s-a petrecut în vara anului 1907, când Iorga păşeşte pentru prima dată aici, fără să fi crezut că se va stabili şi că acest loc va fi prielnic gândului şi lucrului.Deşi născut la Botoşani în noaptea de 5/6 iunie 1871, viitorul mare savant şi-a petrecut la Vălenii de Munte, mai bine de 30 de ani. A avut şi motive să se statornicească. “Era aici - scrie el - o pace, o bună înţelegere românească…..care te cucereşte îndată”. Izvor de linişte şi cugetare, Văleniul i-a fost totodată şi locul în care şi-a clădit o parte din impresionanta sa opera. 

De altfel, polivalenta lui activitate însumează un greu egalabil record. A publicat 1250 de cărţi şi broşuri, a ţinut sute de conferinţe, a descoperit mii  de documente pe care le-a valorificat cu iscusinţă, a ctitorit lăcaşe de cultură, atât în ţară cât şi-n străinătate, a impresionat întreaga suflare românească prin pledoariile sale înflăcărate, a uimit pretutindeni cu uriaşa sa memorie sau prin scânteietoarea inteligenţă creatoare, prin adânca şi fascinanta putere de a aprinde flacăra unor timpuri demult apuse.

Casa în care a locuit cu familia şi a creat o parte consistentă a edificiului nemuririi sal, a fost construită de polcovnicul Panca şi atestată documentar în 1833. Nicolae Iorga cumpără casa de la urmaşii polcovnicului in 1908, asistă şi supraveghează renovarea ei.

De la intrare, vizitatorul este întâmpinat de o poartă masivă din lemn, străjuită de doi stâlpi din cărămidă, văruiţi în alb. Imediat, o curte largă se deschide şi calci pe pietre de râu. Un spaţiu verde, ca o gradină, înconjoară casa prevăzută cu prispa înaltă şi cu intrare laterală. Câteva trepte duc către calea de acces. Stâlpii din lemn, cu capiteluri ornate, conturează o linie ondulata, sprijinind acoperişul din ţiglă. De la înălţimea pridvorului poţi privi bustul savantului turnat în bronz de sculptorul Oscar Han, dominând cadrul cu privirea energică.

La intrarea în locuinţă, pe o placa de marmura stă scris “Aceasta casă în care au muncit, s-au bucurat şi au suferit Nicolae şi Ecaterina Iorga”.

In interior, ansamblul exponatelor evocă personalitatea marelui savant prin numeroase cărţi, manuscrise, obiecte personale, fotografii, mobilier sau diverse alte documente.
Un hol lung, care desparte biroul de lucru si dormitorul de salonaşul mic şi salonul de primire, te întâmpină cu piese de mobilier rustic dragi profesorului - lăzi de zestre moldoveneşti, scoarţe populare basarabene, două litografii cu Alexandru Ioan Cuza şi Elena Cuza, şi nu în ultimul rând portretul lui Nicolae Iorga pictat de fiica sa, Magda, in 1930. Biroul de lucru rămâne centrul de interes, cu impresionanta biblioteca, ticsita de volume din aproape toate domeniile ştiinţei şi artei, el deschide cheia înţelegerii marelui cărturar. Pe birou, mapa din piele, călimara de cerneala şi pana de scris, par încă să aştepte venirea profesorului. Sub cristal se afla gata pregătită o pagină de manuscris cu titlul “Încredere”, care reţine atenţia prin sensul sau etic. “Un singur lucru cerem, şi anume dreptul de a cere oricărui om cinstit şi muncitor din România: Încredere”.

Lângă biroul de lucru se află dormitorul, cu mobilierul lucrat în stil popular de factură orăşenească, la Câmpulung Moldovenesc in 1911, icoane din secolele XVIII- XIX pictate pe sticlă. Salonaşul mic era locul unde Ecaterina Iorga îşi primea oaspeţii. Aici găsim portretul acesteia pictat de Sever Burada în 1925, biroul la care a scris, canapeaua şi fotoliile, o masă joasă, rotundă cu picioarele de mahon.

Salonul mare de primire are aceeaşi notă populară marcată de mobilier şi tapiţerie cu elemente de artă populară românească. Pe pereţii văruiţi în alb sunt etalate tablouri de Nicolae Grigorescu, “Pe Valea Câmpiniţei” şi “Flori de măr” şi Elena Popeea- “Flori roşii”.

In continuarea casei, un hol lung, cu geamlâc, duce spre fostele dormitoare ale copiilor. Aici se pot vedea vitrine cu documente, fotografii, facsimile ce reprezintă momente din activitatea publica a savantului: Preşedinte al Comisiei Monumentelor Istorice, Prim Ministru, Preşedinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Culturala a Tuturor Romanilor; sala a doua, ne întâmpină cu costumul de academician pe care Nicolae Iorga l-a purtat la şedinţele solemne ale Academiei Romane; într-una din vitrine sunt expuse fotografii şi documente ce imortalizează secvenţe ale vizitei din 1930 in S.U.A. Nicolae Iorga este surprins de obiectivul aparatului de fotografiat în mijlocul românilor din S.U.A.


Păşind cu emoţie, vizitatorul va descoperi în fiece loc, puţin câte puţin, din fiinţa profesorului şi a omului de excepţie care a fost Nicolae Iorga. Valoarea umana de creator de geniu, radiază din fiecare colţ al casei. Învăluită într-o aură de mister, “la ceasuri adânci din noapte, când toţi se odihnesc, el pare că veghează”.


Bibliografie:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu