luni, 19 octombrie 2015

Mănăstirea Țigănești

Mănăstirea Țigănești, înconjurată de un curs de apă cunoscut sub numele "Lacul Maicilor", se află pe șoseaua DN1, între localitățile București și Ploiești, în dreptul localității Ciolpani. Această mănăstire este una dintre cele mai cunoscute mănăstiri din apropierea Bucureștilor, fiind așezată în foștii codrii ai Vlasiei, unde există o tradiție monahală veche.

Sub numele de Țigănești o întâlnim și în hrisoavele domnești ale lui: Moruzi 1793, Caragea 1813 și al lui Dimitrie Ghica voievod din 1824. Legenda susținută de faptul că pomelnicul mănăstirii începe cu Mihai Viteazul și Doamna Stanca, ne arată că așezarea monahală există încă de la începutul secolului al XVII-lea, fiind zidită de călugări români de la muntele Athos, când în aceste locuri erau codrii Vlăsiei.

A fost mai întâi Schit cu chilii și biserică din lemn. Din această biserică din lemn s-a păstrat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în brațe. Chitul Țigănești, populat de călugări, trece sub oblănduirea Mănăstirii Căldărușani, apoi la scurt timp călugării de aici sunt tranferați la Căldărușani, locul lor fiind luat de călugărițele de la Schitul Turbați - Siliștea Snagovului și Schitul Maicilor din București (fapt atestat de hrisovul de la 5 iunie 1805).

Biserica de lemn devenită neîncăpătoare, a fost demolată și pe locul ei a fost înălțată în 1812 actuala biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, avându-l ctitor pe banul Radu Golescu, stareț fiind Dosoftei.

Trecerea timpului și acțiunea cutremurelor a afectat biserica și celelalte clădiri, care au fost consolidate și restaurate, suferind cu această ocazie unele modificări. Astfel, pictura în frescă, originală a bisericii se păstrează doar în pridvor, restul fiind refăcută în 1929 de pictorul Belizarie Gheorghe, în stil neobizantin. În exterior a fost refăcut mozaicul de către pictorul Gh. Răducanu, iar catapeteasma pictată în 1895 de Gh. Stoenescu este refăcută în 1989 de Gh. Samoilă.

Mănăstirea se află pe o peninsulă, terenul nefiind bine stabilizat, în anii 1980-1984 construcția a fost consolidată.

Biserica de cimitir cu hramul Sf. Treime a fost construită în 1817 și pictată de Anton Serafin. Este o biserică de mici dimensiuni, frumos proporționată, cu planul tribolat, cu pridvor deschis în stil post brâncovenesc.

Clădirea muzeului, construită în 1848, a fost mai întâi orfelinat, apoi școală, iar din 1989 muzeu. Aici sunt expuse icoane pe lemn, pânză, sticlă și metal, veșminte vechi, cărți și obiecte religioase.

Ansamblul mănăstirii mai cuprinde turnul clopotniței, trapeza, casele monahale, cimitirul și atelierele unde se țes materiale pentru haine preotești. În acest atelier trudesc măicuțele mănăstirii, iar materialele folosite pentru hainele preotești sunt din mătase vegetală și cu fir de aur și argint. Războaiele de țesut sunt programate prin cartele perforate.

În cimitir se află monumente funerare vechi, din care menționăm monumentul familiei Diamandescu realizat de sculptorul Carol Stork în anul 1989.

Mănăstirea a participat intens la evenimentele vremii, la războiul de independență și cele două războaie mondiale ajutând armata prin asistență medicală oferită de maicile din cadrul Crucii Roșii.

Aici în mănăstire a funcționat prima școală elementară din 1878. În 1923 se înființează "Școala de instruire casnică" unde se învățau: țesutul covoarelor, broderia artistică, țesături naționale, meșteșuguri ce sunt continuate și în prezent în atelierul menționat.






Bibliografie: www.ilfov.djc.ro
                               www.crestinortodox.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu