miercuri, 7 octombrie 2015

Conacul Otetelișanu

O serie de relatări interesante despre aceste locuri aflăm din Jurnalul intim al scriitorului Ioan Slavici. Într-o epistolă, prozatorul se referă la un eveniment istoric petrecut în apropierea Măgurelelor:
"Măgurelele au fost moșie de zestre a Stanchii Doamnei și se întindea din Dâmbovița până-n Argeș. Mihai-Vodă Viteazul avea aici loc de ședere, unde a ținut în ajunul bătăliei de la Călugăreni consiliul de război, și bătrânii arată și azi unde se afla lui, din care n-a mai rămas decât o pivniță."
Tot din însemnările lui Slavici am aflat cum au ajuns moșia Măgurele în stăpânirea familiei Otetelișanu. Domnița Ilinca, fiica lui Nicolae Pătrașcu Voievod, s-a măritat cu fiul lui Stroe Leurdeanu. Soțul ei a fost ucis în 1658 de Mihnea al III-lea și după decesul Ilincăi, în 1668, Leon Vodă i-a luat moșiile și le-a dat Elenei Cantacuzino. Cu timpul, Cantacuzinii au împărțit moșia, o parte din aceasta fiind cumpărată de Ioan Otetelișanu. Prin testamentul său din 19.03.1876, Ioan Otetelișanu lasă "toată averea sa, pentru ca să servească la facerea unui institut de fete românce cărora li se va da o creștere și educație de bune nume de familie, fără pretenție sau lux" (din "Cartea de danie a Domnului Ioan Kalinderu către Academia Română" - 19.04.1893).

După încetarea din viață a soției sale, Elena Oteteleșanu, la 4 decembrie 1888, a fost pus în posesiune domnul Ioan Kalinderu, administratorul averii Otetelișanu și membru al Academiei Române. Acesta, încă de înainte de a dona Academiei Române (1893) toată averea familiei Otetelișanu, inclusiv moșia Măgurele cu castelul, parcul, depindențele, etc., terminase restaurarea castelului, programul de studii și planul de organizare al institutului.

Acesta a fost inaugurat în anul școlar 1894 - 1895 cu prima serie de 15 eleve, a claei I, directorul de studii al institutului fiind Ioan Slavici. În anul 1895 a fost primită a doua serie de 15 eleve. Deoarece în planul de organizare erau prevăzute 5 clase, iar în castel erau încăperi numai pentru trei, s-au ridicat alături alte două construcții (1898) în care să fie instalate celelalte două clase.

Elevele primeau aici, pe lângă cultura normală și cuvenită, pregătire teoretică spre a putea înțelege îndrumările ce li se dau pentru chivernisirea casnică și pentru creșterea copiilor. Ele studiau botanica, zoologia, chimia, filozofia, igiena, psihologia și estetica. Pentru deprinderile practice, elevele lucrau pe rând săptămânal la bucătărie, sufragerie, atelier (confecții, țesut), dormitor, gospodărie (îngrijirea porcilor, păsărilor, vacilor, albinelor, peștilor, grădinii de legume, pomilor și viei).

Edificat în a doua jumătate a secolului XIX, conacul, azi "Blocul M", face parte din ansamblul fostului conac Otetelișanu, împreună cu biserica "Sfinții Împărați Constantin și Elena" aflată în apropiere, pe strada Milcov la nr. 2. Conacul se află în incinta IFA Măgurele formând un ansamblu unitar cu parcul și celelalte construcții din incintă, care nu sunt monumente istorice.

Conacul Otetelișanu se află acum în administrarea Institutului Național ce Cercetare - Dezvoltare pentru Fizica Materialelor, fiind o clădire cu încăperi spațioase pe trei nivele situată într-un parc frumos, dar neîngrijit. Palatul - Conac a fost modificat în perioada 1945 - 1950 pentru Institutul de Fizică Atomică, fiind înlăturate unele din elementele de arhitectură. 

Afectat de cutremurele din 1977, 1987 și 1990 "Blocul M" a fost abandonat ca urmare a stării de degradare și a lipsei de fonduri financiare pentru reparații, dar și a declinului cercetării românești în domeniul fizicii atomice.

În parcul Institutului de Fizică se află și bustul lui Mihai Eminescu, operă a sculptorului Mihai Onofrei, posesor al premiului de stat din 1952. Bustul a fost executat folosindu-se fotografia lui Eminescu din februarie 1878 făcută de pictorul și fotograful ceh Franz Duschek. Acesta mai făcuse fotografii în parcul Otetelișanu în perioada 1863 - 1868, fotografii ce ilustrează aspectul inițial al conacului, parcului și bisericii. Statuia se găsește lângă chioșcul de lemn, existent în parc la 1863, unde se presupune că a poposit Mihai Eminescu cu Ioan Slavici în plimbările lor la sfârșit de săptămână întrucât la vremea accea "cea mai apropiată din grădinile de la Filaret și totodată și mai vestită dintre aceste grădini boierești este a lui Otetelișanu, care era deschisă pentru bucureșteni" (Jurnalul intim al lui Ioan Slavici).

Minți luminate, mari patrioți și iubitori de cultură națională, boierii Otetelișeni au influențat, aproape fără excepție, istoria acestor locuri, încă de la Radu Otetelișanu, mare postelnic în sfatul domnesc al lui Mihai Viteazul, și până la vestitul Iordache Otetelișanu, director al Teatrului Național, primul care a încurajat și sprijinit formarea unui repertoriu în limba română. Otetelișenii sunt o ramură desprinsă din neamul Buzeștilor. Vistiei, postelnici, conducători sau politicieni, boierii Otetelișeni sunt figuri importante nu numai în istoria Olteniei și în cea națională, dar au avut de jucat roluri semnificative în momente sensibile ale istoriei regionale.





Bibliografie: www.ilfov.djc.ro
                    www.conacul.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu