vineri, 20 noiembrie 2015

Cercul Militar Național

1876 
• Cercul Militar al Ofiţerilor din Garnizoana Bucureşti s-a înfiinţat la data de 15 decembrie 1876, ca formă de asociere privată a ofiţerilor; închirierea sau construcţia localului, precum şi desfăşurarea activităţilor fiind asigurate financiar prin cotizaţiile membrilor. Noua instituție a fost pusă sub patronajul lui Carol I (domnitor la acea dată, iar, din 1881, rege).
• Primul conducător al Cercului Militar a fost generalul Alexandru Zefcari (1876-1877).
• Cercul Militar a funcţionat, la început în localuri închiriate. După Războiul pentru Independenţă, Cercul Militar şi-a reluat activitatea, încercând să răspundă într-o măsură cât mai mare scopurilor pe care şi le-a propus prin statutele sale. El a continuat să funcţioneze în acelaşi local al Eforiei, de pe Bulevardul Regina Elisabeta, loc central, care îi asigura vizibilitatea. Apoi, din aprilie 1897, s-a mutat în Casa Greceanu aflată la intersecţia Calea Victoriei cu Bulevardul Regina Elisabeta, lângă biserica Doamnei. În 1902, Cercul Militar a închiriat vestita casă Oteteleşanu care, peste circa două decenii, va fi dărâmată, pe locul ei înălţându-se Palatul Telefoanelor. Necesitatea unui local propriu s-a resimţit de la debutul activităţii sale, iar ideea unei clădiri monumentale, a unui palat, a apărut, după toate probabilităţile, în 1889 şi a aparţinut generalului Eraclie Arion.

1889
• Generalul Eraclie Arion a lansat ideea construirii unui palat propriu care să găzduiască instituția Cercului Militar.

1894 
•  Cercul Militar și-a îndreptat atenția pentru un posibil loc de construcție al localului propriu spre terenul rămas viran în urma demolării Bisericii Sărindar. După demolarea Bisericii Sărindar, atenția Cercului Militar s-a îndreptat spre terenul rămas viran, ca posibil loc de construcție al localului propriu.
   
Biserica Sărindar (1650-1894)                                              
1896
• Ideea construirii unui local propriu, a unei clădiri monumentale a căpătat un impuls odată cu obţinerea de către Cercul Militar a calităţii de „persoană juridică şi instituţie de interes general al armatei prin legea 1612 din 18 martie 1896, semnată de regele Carol I.

1898 
• Terenul, pe care s-a scris o parte din istoria Bucureştilor vreme de câteva secole, a fost cedat, prin decizia Parlamentului, Ministerului de Război, pentru ridicarea Cercului Militar. Tradiţia corpului ofiţeresc obliga la construcţia unui edificiu prin care gloria şi monumentalitatea de odinioară a Sărindarului să fie continuate.  
• În conformitate cu Legea nr. 461 din 5 aprilie 1898 promulgată de regele Carol I, Ministerul Domeniilor era autorizat să cedeze gratuit administrațiunii de război pentru clădirea Cercului Militar, locul situat între Bulevardul Regina Elisabeta și Strada Sărindar.

Legea nr. 461 din 5 aprilie 1898 promulgată de regele Carol I

1899 
• Se alege prin concurs public proiectul arhitectului Dimitrie Maimarolu.
• La 4 februarie, profesorul G. Ionescu-Gion a conferenţiat, în prezenţa regelui Carol I, despre „Istoria militară a Bucureștilor până la 1800”. La o lună și jumătate mai târziu, la 23 martie, regele Carol I era prezent din nou la Cercul Militar din București, însoţit de principele moștenitor Ferdinand, audiind o conferinţă ţinută de doctorul Demostene, medic de corp de armată, cu tema: „Funcţionarea formaţiunilor sanitare de primă linie, pachetul de pansament individual și starea actuală a serviciului nostru sanitar faţă de cerinţele expuse”. Prin organizarea de conferinţe pe diverse teme cu mare impact în armată, Cercul Militar avea să reprezinte „arena liberă a discuţiunilor” între specialiştii militari şi nu numai.

Proiectul palatului Cercului Militar, realizat de arhitectul Dimitrie Maimarolul
1903
• La 7 septembrie a încetat din viața generalul Eraclie Arion, comandantul Corpului 2 armată și președintele Comisiei de direcție al Cercului Militar. Cercul Militar din București îi datorează ideea unui local propriu, dar nu a unei clădiri oarecare ci a unui palat.
• Cercul Militar al ofiţerilor din garnizoana București are o nouă și importantă misiune, aceea de reprezentare internaţională, care, după Primul Război Mondial, îndeosebi, va cunoaște o dezvoltare crescândă. 
• O delegaţie al Regimentului Nr. 18 din Vologda (Rusia) – al cărui cap era regele Carol I –, care a vizitat România, a fost invitată și sărbătorită și de Cercul Militar din București. Doi ani mai târziu, în 1905, a fost sărbătorită o altă delegaţie, de astă dată din Germania, cea a Regimentului 2 dragoni al gardei prusiene „Împărăteasa Alexandra”. 


1911 
• Nicolae Filipescu, noul ministru de Război, a dispus ca ministerul de război să ofere Cercului Militar o importantă donație financiară. Grație acestui sprijin, după foarte mulți ani de așteptare, au fost create condițiile favorabile de începere a construcției palatului. 
• La 17 ianuarie în cadrul Adunării generale extraordinare a Comitetutului de administrație al Cercului Militar, în care s-a prezentat și dorința exprimată de regele Carol I ca lucrările să înceapă cât mai curând, s-a decis începerea lucrărilor de construcție a palatului.
• Are loc demararea lucrărilor de construcţie a palatului, realizându-se doar săpăturile pentru fundație.

1912 
• Se rezolvă ultimile probleme de ordin juridic și financiar, necesare începerii lucrărilor. Prin legea din 25 ianuarie 1912, publicată în Monitorul Oficial nr. 238/1912, se stabileşte transferul de proprietate  de la Ministerul de Război la Cercul Militar, în calitate de beneficiar. 
• Lucrările de construcție încep efectiv la 27 mai.
• Nicolae Filipescu, acum titularul Ministrului Agriculturii și Domeniilor a dispus asigurarea gratuită a pilonilor de stejari necesară realizării fundației.
• Au loc trei conferinţe susţinute de personalităţi străine și române: prima desfășurându-se la 19 februarie (I. Richepin, membru al Academiei Franceze, vorbind despre „Legenda napoleoniană”), a doua la 23 februarie (maiorul Alexandru D. Sturdza conferenţiind despre „Experienţa războinică, studiul istoriei militare și speculaţiunea militară”), iar a treia, la 14 decembrie, cu tema „Justiţia militară”, fiind prezentată de maiorul Pangrati.

1913
• Cercul militar organizează cursuri de învăţare a limbilor franceză și engleză.
• La 25 iulie, Cercul Militar a oferit un dejun ofiţerilor din statele balcanice, participante la Conferinţa de pace de la București, care au discutat și au reglementat situaţia după al Doilea Război din Balcani.

1914 
• La declanșarea Primului Război Mondial, construcţia Palatului Cercului Militar s-a încheiat la roșu și s-a învelit sub comanda președintelui Comisiei de direcție generalul Vasile Zottu; lucrările continuă și în anii neutralității. 

1916 
• Palatul Cercului Militar Național reprezenta deja un reper urbanistic al Bucureștiului. Sunt finalizate lucrările pentru palat, iar inaugurarea lui, prevăzută pentru toamna anului 1916, este amânată din cauza intrării României în Primul Război Mondial alături de Antantă.
• Ca urmare a ocupării Capitalei de către trupele Puterilor Centrale, Cercul Militar este evacuat.
• Pe fondul tragediei țării, Cercul Militar i-a pierdut pe doi dintre fondatorii edificiului său, pe Nicolae Filipescu și pe generalul Vasile Zottu.
• În timpul celor doi ani de ocupație, Palatul Cercului Militar Național a devenit sediul corpului central de gardă al comenduirii armatei germane (Hauptwache) și totodată un fel de simbol al ocupației germane; de asemenea spații din palat au fost transformate în închisoare pentru prizonierii români și ruși, căzuți în captivitatea inamicului.
Cercul Militar Național - sediul corpului central de gardă al comenduirii armatei germane (Hauptwache)

1918 
• Ziua de naștere a împăratului Wilhelm al II-lea (14/27 ianuarie), a constituit prilejul organizării unei parade militare, la care feldmareșalul August von Mackensen, comandantul suprem al armatei operative germane din România, a asistat de pe esplanada Cercului Militar.
• Guvernul român a adresat, la 9 noiembrie, un ultimatum trupelor germane prin care le cerea să părăsească teritoriul României. Astfel că Bucureștii au fost eliberați la 12 noiembrie; Pieţele Palatului Regal și ale Cercului Militar au fost "teatrul celor mai violente ciocniri, al represaliilor celor mai strașnice”.
• În timpul celor doi ani de război (1916-1918) Cercul Militar al ofițerilor din București nu a funcționat, armata fiind chemată să lupte pentru împlinirea idealurilor românilor.
• Paradoxal, ocupația dușmană proiectase adânc Palatul Cercului Militar – edificiu impunător, deși neterminat –  în conștiinţa publică bucureșteană.
• După război, și în viaţa Cercului Militar a început o nouă etapă, sarcinile cele mai importante ţinând de reluarea activităţii și, desigur, de finalizarea lucrărilor de construcţie ale Palatului.

1919
• La 3 ianuarie 1919, comisia numită de ministrul de război, a stabilit că Palatul Cercului Militar a suferit, în cei doi ani de ocupaţie, pagube importante cifrate la suma de 1 980 000 lei.
• Finalizarea lucrărilor de construcţie ale palatului au reprezentat una dintre cele mai spinoase probleme care a trebuit să fie rezolvată în primii ani postbelici; sunt căutate fondurile necesare reparării și terminării construcției.
• Cercul Militar se confruntă, în primii ani postbelici, cu problemele generate de reluarea activităţii şi finalizarea construcţiei palatului. Închirierea unor spaţii diferitelor firme, precum şi obţinerea în anul 1922 a unui împrumut semnificativ de la guvernul condus de generalul de corp de armată (r) Alexandru Averescu, contribuie la rezolvarea problemelor financiare.
• Deși localul nu fusese terminat, Cercul Militar a desfășurat o serie de activităţi potrivit profilului său. În toată această perioadă au funcţionat sala de scrimă, popota și biblioteca. Ultima era abonată, în 1921, la 17 reviste franceze și ziare, iar intendantul general în rezervă Cioran a donat 135 de volume diferite.
• În primii ani postbelici, palatul Cercului Militar a găzduit și câteva delegaţii străine care au vizitat România. Astfel, în sala de serbări s-au desfășurat banchetele date în onoarea generalului Pietro Badoglio (29 mai 1921), în onoarea oaspeţilor francezi (magistraţi, medici, ingineri, studenţi) veniţi în capitala ţării (23 septembrie 1921), a ofiţerilor din marina engleză, delegaţia fiind condusă de amiralul John Robeck Baronett (29 septembrie 1921), iar în cursul anului 1922, au fost primite delegațiile conduse de mareșalul Ferdinand Foch (19 octombrie) și de generalul Henri Mathias Berthelot.

1922
• Cel mai important an în ceea ce privește lucrările de finisare și amenajare ale clădirii.

Cercul Militar - 1922
1923 
• După mai bine de patru ani de la terminarea războiului, timp în care s-au depășit multe obstacole, în special de natură financiară și organizatorică, Palatul Cercului Militar era pregătit în cea mai mare parte pentru inaugurare. Conducerea cercului reprezentată de generalul Victor Zottu, a decis ca desfășurarea ceremoniei oficiale să aibă loc pe 4 februarie 1923. La festivitate au luat parte regele Ferdinand, care a purtat uniforma de general de escortă regală, regina Maria, principele Nicolae, generalii Gheorghe Mărdărescu, ministrul de război, Constantin Christescu, șeful Marelui Stat Major, Ștefan Holban, comandantul Corpului 2 armată, Eraclie Nicoleanu, prefectul Poliţiei Capitalei, Paul Angelescu, mareșalul Curţii Regale, Alexandru Tell, veteran din Războiul pentru Independenţă, mitropolitul Miron Cristea ș.a. Miron Cristea a binecuvântat palatul și întregul corp ofiţeresc, exprimându-și convingerea că Biserica și Armata își vor împleti destinele așa cum Cercul Militar s-a identificat cu sfântul lăcaș al Sărindarului. În continuare, generalul Victor Zottu a făcut o largă expunere asupra istoricului palatului, de la lansarea ideii până la finalizarea construcţiei. Au fost evocate meritele regilor Carol I și Ferdinand.
• Are loc inaugurarea oficială şi solemnă a Palatului Cercului Militar Naţional, ridicat din iniţiativa şi prin contribuţia financiară a ofiţerilor din Garnizoana Bucureşti. Inaugurat oficial la 4 februarie 1923, Palatul se vădeşte a fi unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice ale ţării.
• Beneficiind de condiţii foarte bune, Palatul Cercului Militar a fost gazda obișnuită a meselor oficiale și a banchetelor prilejuite de vizita unor delegaţii străine. Au avut loc cinci asemenea activităţi: dejun în onoarea mareșalului French (22 aprilie); dineu și serată în onoarea delegaţiei engleze (26 aprilie); serată în onoarea generalului francez Le Rond (5 mai); ceai în onoarea generalului francez Meunier (21 iunie); masă în onoarea generalului Péllé (7 noiembrie). 

1924
• Palatul Cercul Militar Național a găzduit banchete în onoarea lordului amiral al Marii Britanii Beatty și a generalului marchiz de Cavalcanti, din armata spaniolă.


1940
• Dincolo de evenimentele politice și militare, Palatul Cercului Militar a fost nevoit să facă faţă și cataclismelor naturale, precum marele cutremur din 10 noiembrie 1940. A avut o intensitate de 7,4 pe scara Richter și efectele lui au fost catastrofale. Cutremurul s-a resimţit pe o regiune vastă, de la Istanbul la Odessa și de la Moscova la Leningrad, fiind înregistrat și în Noua Zeelandă. Numărul victimelor a fost estimat la circa 1 000, dintre care 300 în București, iar al răniţilor, la 4 000. În Capitală s-a prăbușit blocul Carlton, o construcţie foarte modernă, cu o structură de beton armat. Destul de afectate au fost și construcţiile de pe Calea Victoriei: Ateneul român, Teatrul Naţional, Casa de Depuneri și Consemnaţiuni, Palatul Poștelor etc. Palatul Cercului Militar a rezistat seismului, dovadă certă a ingeniozităţii arhitecţilor și constructorilor care au lucrat la edificarea lui.

1942
• Ca urmare a unor reforme radicale ale instituţiei cercului militar, s-au efectuat ample lucrări de reparaţii și întreţinere, schimbându-se și destinaţia unor săli. 

1947 
• Între anii 1923-1947, Cercul Militar cunoaște cea mai fastă perioadă. Situația financiară bună, dotarea și condițiile deosebite pentru desfășurarea unor activități culturale, educative și de petrecere a timpului liber (bibliotecă, sală de scrimă, cursuri de limbi străine, conferințe, baluri, activități protocolare, etc.) au înscris Cercul Militar în rândul instituțiilor de cultură recunoscute ale capitalei.

Cercul Militar - 1947
1949 
• Cercul Militar îşi pierde statutul de instituţie privată și devine Casa Centrală a Armatei (C.C.A.).

1990 
• În perioada 1949-1990, Casa Centrală a Armatei continuă tradiția activităţilor cu caracter cultural-educativ în ciuda impunerilor de ordin ideologic, venind în întâmpinarea nevoilor culturale ale cadrelor militare și ale familiilor acestora.
Casa Centrală a Armatei - 1963
1977
• În perioada 1977-1989, concomitent cu desfăşurarea activităţilor specifice, au loc lucrări de reparaţii şi restaurare ca umare a cutremurului din 1977 realizate iniţial de Trustul de Construcţii Carpaţi, apoi de Centrul de Proiectări Construcţii Militare şi Sectorul Militar nr.1 Bucureşti. Refacerea fresecelor, decorarea capitelurilor şi aplicarea vopsitoriilor artistice au fost realizate de specialişti de la Studioul de Arte Plastie al Armatei, precum şi de artişti plastici renumiţi.

1991 
• La 14 august 1991 C.C.A. devine Cercul Militar Naţional (C.M.N.), având drept obiective desfăşurarea  de activităţi cultural-artistice, recreative, de turism şi agrement pentru personalul militar şi civil din Ministerul Apărării Naționale şi familiilor acestora. Totodată, C.M.N. devine un important centru de protocol şi reprezentare, conferințe și evenimente al armatei și al țării.

1993
• Finanțarea Cercului Militar Național se realizează pe baza unui sistem mixt, unul public, din fondurile Ministerului Apărării Naţionale, şi unul propriu, din veniturile realizate prin închirierea de spaţii.

1995 
• Deschiderea la 15 iunie a Galeriei Artelor – una dintre cele mai cunoscute săli de expoziţie din Bucureşti, care găzduieşte anual expoziţii ale artiştilor plastici profesionişti.

2000 
• Ca urmare a demersurilor conducerii Cercului Militar Național, prin Hotărârea Consilului General al Municipiului București, esplanada  şi spaţiul public din faţa Cercului Militar iau denumirea de Piaţa Tricolorului. În fiecare an, în acest perimetru, se serbează Ziua Drapelului Naţional (26 iunie) şi Ziua Imnului Naţional (29 iulie).

2001 
• La 13 iunie se inaugurează Colecţia de artă românească contemporană a C.M.N., expoziție permanentă aflată la etajul al treilea al palatului, care cuprinde lucrări ale celor mai cunoscuţi pictori români: Traian Brădean, Aurel Nedel, Ion Sălişteanu, Vasile Grigore, Ion Popescu Negreni, Ion Grigore, Elena Uţă Chelaru, Spiru Vergulescu, Vasile Celmare, Marcel Chirnoagă, Valentin Tănase, Augustin Constantinescu etc. Lucrările reprezintă donații ale artiștilor plastici contemporani care au expus în Galeria Artelor a Cercului Militar Național. 

• Sărbătorirea a 125 de ani de la înfiinţarea instituţiei a fost marcată prin dezvelirea unei plăci (turnată în alamă), amplasată la intrarea din strada Constantin Mille, pe care sunt înscrişi proiectanţii Palatului Cercului Militar, a unei plăci de marmură cu numele conducătorilor Cercului Militar, actualizată din 1876 și prin lansarea primei monografii a C.M.N.. 
Placă proiectanți palat, amplasată la intrarea din strada C-tin Mille

2003
• La 4 februarie se aniversează 80 de ani de la inaugurarea Palatului Cercului Militar. Cu această ocazie are loc vernisarea  expoziţiei „Palatul Cercului Militar – cota zero a Căii Victoriei”, lansarea primului pliant de prezentare a palatului şi premiera filmului documentar „Cercul Militar Naţional – Un Palat pentru inima României’’, realizator George Mihalcea.
• În perioada 2003-2005 are loc organizarea Salonului Fondatorilor Palatului Cercului Militar Naţional. O reparaţie istorică binevenită a fost reinstalarea în palat a busturilor lui Nicolae Filipescu și Vasile Zottu, fondatori ai edificiului. Ceremonia de reinstalare, desfășurată la 4 iulie 2003, s-a bucurat de prezenţa ministrului Apărării Naţionale, Ioan Mircea Pașcu, și a secretarului de stat și șef al Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul, Armonizare Legislativă și Relaţii Publice, Sorin Encuţescu.

2004 
• Prin decretul publicat în M.O. nr. 393, din 26 mai 2004, C.M.N. primeşte Ordinul „Meritul Cultural în grad de Comandor, categoria F - Promovarea Culturii’’ conferit de Preşedintele României: „în semn de apreciere deosebită, pentru îndelungata şi prestigioasa activitate de promovare a culturii, ştiinţei şi civilizaţiei româneşti atât în rândul cadrelor militare din Garnizoana Bucureşti, cât şi a publicului larg, devenind, în decursul celor peste 125 de ani ai existenţei sale, o instituţie emblematică din Capitala României”.
Decret de acordare Cercului Militar Național a Ordinului „Meritul Cultural în grad de Comandor, categoria F - Promovarea Culturii’’Meritul cultural
2005
• La 1 martie 2005, în Salonul Fondatorilor a avut loc ceremonia de dezvelire a bustului arhitectului palatului, Dimitrie Maimarolu, operă a artiștilor Costică Tofan și Valentin Tănase, și de inaugurare oficială a Salonului Fondatorilor, care cuprinde busturile lui Dimitrie Maimarolu, Nicolae Filipescu și al generalului Vasile Zottu, portretele regilor Carol I și Ferdinand, respectiv ale reginelor Elisabeta și Maria – toate patru reprezentând creaţii ale pictorului Valentin Tănase –, precum și o serie de fotografii ce relevă istoria acestei construcţii monumentale.

2007
După aderarea României la NATO (2004) și UE (2007), palatul Cercului Militar a devenit locul predilect de desfășurare a unor activităţi internaţionale de anvergură.

2008 
•  Fără îndoială, una dintre cele mai importante reuniuni găzduite de ţara noastră a fost Summit-ul Organizaţiei Nord Atlantice din perioada 2-4 aprilie 2008, al 20-lea din istoria Alianţei și al treilea din perioada post Război Rece în care s-au adresat invitaţii de aderare. Summit-ul a avut loc la Palatul Parlamentului, dar la Cercul Militar Naţional s-a desfășurat, în perioada 1-3 aprilie, principalul element de diplomaţie publică,
respectiv forumul Trans-Atlantic (Bucharest Conference). Forumul a fost supervizat de către Guvernul României prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, prin Departamentul pentru Organizarea Summit-ului NATO, în parteneriat cu două dintre cele mai prestigioase organizaţii nonguvernamentale internaţionale: „The German Marshall Fund” din SUA și „Chatham House” din Marea Britanie. Prin activităţile găzduite sau organizate, Cercul Militar Naţional și-a consolidat prestigiul de instituţie etalon, cu o contribuţie semnificativă la aderarea ţării noastre la NATO și UE, la consolidarea legăturilor dintre militari și societatea românească, la afirmarea României și a armatei sale pe plan internaţional.

2009 
• Înființarea Clubului colecționarilor de medalii Eminescu din cadrul Cercului Militar Național. S-a reuşit înfiinţarea, în ianuarie 2009, împreună cu col.(r) Ioan Dogaru, a primului club din istoria armatei române a Colecţionarilor de medalii Eminescu.
• O altă reuniune importantă a fost cea din 4 martie 2009 a Fundaţiei Internaţionale pentru Marea Neagră și Marea Caspică, instituţie neguvernamentală creată din iniţiativa României și a Azerbaidjanului. 

2010
• Inaugurarea sălii Mihai Eminescu la 15 iunie, în semn de prețuire a personalității și operei marelui poet național și universal Mihai Eminescu. 

2011 (an aniversar)
• Dezvelirea unei plăci comemorative la 04 februarie care marchează faptul că pe locul în care se află astăzi Palatul Cercului Militar Naţional au existat biserica şi mănăstirea Sărindar. Totodată, au fost marcaţi şi cei 88 de ani de la inaugurarea palatului;
• Lansarea la 06 aprilie a Conferinţelor Cercului Militar Naţional. Conferinţele au fost deschise de academicianul Mircea Maliţa; au urmat apoi, încheind seria din acest an: prof. ing. dr. Gheorghe Ştefan şi istoricul Neagu Djuvara.
• S-au celebrat, la 13 iunie, cei 10 ani de existenţă a Colecţiei de Artă Contemporană, conducerea instituţiei prezentând un binemeritat omagiu artiştilor plastici de interes naţional care au constituit, prin donaţiile lor, colecţia de artă contemporană, realizând astfel cel mai important punct de referinţă pe harta contemporaneităţii artei plastice româneşti;
• La 15 decembrie se sărbătoreşte 135 de ani de existenţă a instituţiei, marcaţi prin: dezvelirea unei plăci prin care se evidenţiază rolul exclusiv al ofiţerilor din garnizoana Bucureşti în ridicarea Palatului CMN; realizarea şi lansarea monografiei integrate a Cercului Militar Naţional editată de Editura Militară. Autorul, colonel (r) prof. univ. dr. Petre Otu, surprinde, etapă cu etapă, momentele istorice principale ale existenţei Cercului Militar Naţional, realizând o lucrare-album care va rămâne, cu certitudine, un document de referinţă în istoria armatei;
•Realizarea şi lansarea filmului Memoria Palatului,regia Gabriel Cobasnian, alături de trustul de Presă şi Studioul Cinematografic al Armatei;
• Baterea unei medalii de reprezentare: avers – imaginea palatului şi revers – emblema instituţiei;• realizarea insignei cu elementele simbolistice ale instituţiei;
• Realizarea plicului aniversar, cărţi poştale şi a însemnului de carte.



Bibliografie:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu