joi, 19 noiembrie 2015

Centrul istoric al Bucureștiului

Centrul istoric al Bucureștiului reprezintă o zonă centrală a capitalei în suprafață de aproximativ 0,50 km² situată la extremitatea vestică a sectorului 3.
Delimitare
Centrul istoric este delimitat astfel:
la Nord de:
- Bulevardul Regina Elisabeta - de la intersecția cu Calea Victoriei până la intersecția cu Bulevardul Nicolae Bălcescu (Piața Universității);
- Bulevardul Carol I - de la intersecția cu Bulevardul Nicolae Bălcescu (Piața Universității) până până la intersecția cu Bulevardul Hristo Botev (Piața C. A. Rosetti).
la Est de:
- Bulevardul Hristo Botev - de la intersecția cu Bulevardul Carol I (Piața C. A. Rosetti) până la intersecția cu Bulevardul Corneliu Coposu.
la Sud de:
- Bulevardul Corneliu Coposu - de la intersecția cu strada Hristo Botev până la intersecția cu Bulevardul Ion C. Brătianu (Piața Unirii);
- Strada Halelor - de la intersecția cu Bulevardul Ion C. Brătianu (Piața Unirii) până la intersecția cu strada Șelari;
- Splaiul Independenței - de la intersecția cu strada Șelari până la intersecția cu Calea Victoriei (Piața Națiunile Unite).
la Vest de:
- Calea Victoriei - de la intersecția cu Splaiul Independenței (Piața Națiunile Unite) până la intersecția cu Bulevardul Regina Elisabeta.
Monument istoric
Ansamblul centrului istoric este înscris în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 187, cod LMI B-II-s-A-17909.
Centrul istoric este o parte a cartierului Centrul Civic. Aici se găsesc Curtea Veche, Hanul lui Manuc, bisericile Stavropoleos și Sfântul Anton, ca și numeroase alte clădiri vechi declarate monumente istorice.
În centrul istoric, în Piața Bisericii Sfântul Gheorghe-Nou, este amplasat kilometrul zero (oficial) al României. Pe lângă spațiul verde oferit de Parcul Sfântul Gheorghe creat în jurul Bisericii „Sf. Gheorghe Nou” mai este și Parcul Colțea în care este amplasată Fântâna Vioara Spartă. Primăria Bucureștiului are în desfășurare un proiect de restaurare a zonei istorice din centrul capitalei.
Străzi din centrul istoric
Bulevardul Ion C. Brătianu traversează centrul istoric de la nord la sud, împărțind această zonă în două părți aproximativ egale. Tot în acest perimetru se află și partea de început a Căii Moșilor. Pe lângă cele 48 de străzi, între care se află străzile Lipscani, Șelari, Covaci, Doamnei, Stavropoleos, Franceză, Șepcari, în centrul istoric sunt și trei intrări, trei pasaje și cinci piețe sau piațete.

Legendele centrului istoric
Ca multe orașe vechi din Europa, Bucureștiul este încărcat de legende, unele care datează de sute de ani, altele mai recente, adevarate mituri urbane. Centrul istoric pare să fie zona care ascunde cele mai multe secrete.
Cu siguranță mulți au auzit vorbindu-se de “tunelurile secrete” de sub centrul vechi al Bucureștiului.
Legenda spune că acestea existau încă din timpul domnitorilor fanarioți, care se plimbau prin ele cu trăsura, prin urmare acestea ar fi mult mai vechi, poate chiar din vremea dacilor.
Ca în orice legendă, există și aici un sâmbure de adevăr, însă amplasarea acestor tuneluri este în realitate alta, după cum a explicat arhitectul Camil Roguski pentru publicația Centrul Vechi:
“Un tunel care a fost menționat și pe care l-am și vizitat a fost cel care lega curtea Mânăstirii Cotroceni și ieșea din București cam prin dreptul Gării Filaret. Intrarea este chiar în zidul Palatului Cotroceni. (...) Acest tunel avea cam 4 metri și ceva lărgime și cam 3 metri jumătate înălțime.
A fost făcut ca să meargă două căruțe în două sensuri. Pe parcurs, când au început să se sape, s-a dat de foarte multe secțiuni. Cu timpul, s-au mai prăbușit din ele. Se spune că într-o secțiune se făcuse o mare cramă, Crama de la Răzoare. Când s-au făcut săpături pentru Casa Poporului, am mai dat de o bucată din acest tunel. Nu este un tunel continuu, este întrerupt. A fost făcut într-o perioadă de cel putin 100 de ani și se pare că a început cam în vremea lui Tudor Vladimirescu.”
Tot în centrul vechi, pe strada Franceza, veți afla o poveste tulburătoare. Dacă nu vă temeți de fantome, puteți să-i verificați autenticitatea. Treceți noaptea pe lângă clădirea unui fost orfelinat de pe această stradă, situat la numerele 13-14. Orfelinatul era condus de Stavrache Hagi-Orman.
S-ar putea să auziți plânsete și voci stinse de copii, care vă cer apă. Nu trebuie să vă surprindă. Se spune ca Stavrache era un om sadic, care se bucura de suferința orfanilor de aici, pe care îi ținea însetați și flămânzi, în timp ce el se delecta cu mâncăruri alese. Potrivit legendei, peste 200 de copii abandonați de părinți ar fi murit aici, în chinuri, iar spiritele lor au rămas captive între aceste ziduri.
Și frumoasa Casă Vernescu, de pe Calea Victoriei, ar “găzdui” câteva fantome. Trei jucători care și-au pierdut averea la ruletă și apoi s-au sinucis ar fi rămas încă atrași de acest loc, pe care îl vizitează uneori.
Mișcă mobila, stârnesc curenți de aer sau chiar apar în fața unor oameni. La fel de ciudat este și mirosul de sulf, care se simte uneori în curte, fiind și motivul pentru care locuitorii din zonă au numit clădirea “Hruba lui Scaraotchi”. Toate aceste superstiții nu-i sperie însă pe actualii clienți ai cazinoului, care încă vin aici să-și încerce norocul.
Desigur, acestea sunt doar câteva din zonele despre care circulă diferite zvonuri și pe care unii trecători, mai superstițioși, preferă să le ocolească.
Poate mulți au trăit, la un moment dat, experiențe ciudate și aparent inexplicabile. Deși nimeni nu a putut demonstra deocamdată, cu dovezi de netăgăduit, dacă fantomele și demonii există sau nu, oamenii de știință au oferit o posibilă explicație a acestor fenomene.
În anumite zone, unde există o activitate electromagnetică mai intensă, oamenii pot avea senzații stranii și chiar halucinații. Este o reacție neurologică firească, iar intensitatea trăirilor diferă în funcție de sensibilitatea fiecăruia și de puterea câmpului electromagnetic.




Bibliografie:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu