miercuri, 16 septembrie 2015

Biserica Adormirea Maicii Domnului Brasov

Inițiativa înființării acestei sfinte Biserici, în Cetatea Brașovului, se naște în condițiile conflictului dintre greci și români pentru Biserica Sf. Treime de pe actuala stradă Barițiu, pe care grecii, prin intervențiile la autoritățile din Brașov și Viena o obțin, alungând din biserică pe preotul român Gheorghe Haines, ba mai mult, interzicând  românilor să participe la slujba religioasă, mai ales dupa hotărârea impusă de magistratul brașovean, emisă în 30 septembrie 1791, care certifica Biserica sf. Treime ca "biserică grecească națională" și ca urmare averile ei intră în administrația companiei grecești.
În această situație, românii din Cetatea Brașovului la 23 iulie 1828 înaintează, prin episcopul lor Vasile Moga, un memoriu către Guvern, prin care cere aprobare pentru înființarea unei capele în Târgu Grâului (azi Piața Sfatului). În acest scop se face o coletă publică obținându-se suma de 21.670 fl. pentru cumpărarea caselor negustorului Constantin Bogici (vestit editor și tipograf), care nu aveau ieșire la stradă, aceasta fiind una din condițiile impuse de autorități. In anul 1833 deja se sfințește micuța capelă cu hramul Sfintei Adormiri, având ca prim preot pe Vasile Greceanu și prim curator pe vestitul negustor Ioan Juga, ajutat de Gheorghe Nica și printre reprezentanți pe Bucur Pop, Rudolgaf Orghidan s.a., de numele cărora se leagă toată viața spirituală desfășurată în Cetate în toată perioada pașoptistă: înființarea revistelor, școlilor și bibliotecilor publice.
Cum capela nu putea satisface desfășurarea serviciului divin în condiții bune, iar bisericuța din Groavei ridicată în anul 1876 era prea micuță, românii din Cetate hotărăsc să ridice o biserică monumentală și în acest scop se fac mai multe fundații în numele negustorilor brașoveni: Dimitrie G. Ioan, Ioan Juga, Ioan Secșreanu, Vasile Bureția, Dimitrie Ionciovici s.a.
Se apelează la arhitectul G. Brus, pentru a realiza planurile arhitectonice, atât pentru Biserică, cât și pentru casa parohială. Acesta folosește modelul bisericii grecești ortodoxe din Viena și în 9 iunie 1895, în  urma unor impresionante eforturi din partea cunoscutului protopop - cărturar Bartolomeu Baiulescu, se începe construirea bisericii, sfințită de mitroplitul Ioan Mețianu în 18 iunie 1899.
Meșter zidar a fost Martin Stenner, meșter lemnar Carl Eicen, meșter fierar Rudolf Bernhard, tâmplar a fost ales Vasile Popovici, iar pentru lucrările de teracotă s-au folosit de serviciile meșterului Franz Schmidt.
Clșdirii, cu o lungime interioară de aproape 27 m. și lățimea de 12,5 m., având un spațiu gol în jurul ei de 2.500 m, i s-a adăugat ulterior un turn la stradă, dărâmat în condițile cutremurului din 1940, fiind refăcut în anul 1973, când se reface și fațada caselor parohiale. Cele trei clopote, așezate în turnul interior al Bisericii, s-au comandat la firma Seltenhofer din Sopron.
Tâmpla Bisercii, sculptată și aurită este opera artistului J. Kuptsay, directorul școlii de scultură din Brașov, care realizează și amvonul, scaunul episcopal, iconostasul și galeriile de la podișorul corului, în timp ce pictura interioară este relizată în parte de H. Bulhard și apoi de A.Vemian.
Primul paroh al Bisericii a fost cunoscutul preot-cărturar Bartolomeu Baiulescu (1831-1909), care a lansat prima revistă pentru meseriași, purtând chiar titlul de "Meseriașul Român", organizând primele "teihuri" pentru meseriașii români și a inițiat învățământul pentru meserii destinate românilor. Activitatea sa a fost continuată de preotul Vasile Mereș și protopopul Vasile Coman, devenit episcop al Oradiei. Au urmat preoții Nicolae Stocan și Nicolae Coman (prin strădania căruia se ridică din nou turnul de la stradă al Bisericii, distrus la bombardamentul din 1944). De la Sf. Gheorghe se stabilește aici fostul protopop Pompiliu Dumbrava (pensionat recent) și preotul Cristian Muntean.

                                         Bibliografie: www.wikipedia.ro


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu