miercuri, 19 august 2015

Saracie, la feminin?

Într-o Europă Unită care luptă instituțional și legislativ pentru promovarea egalității de gen și de șanse, pentru combaterea discriminării, a sărăciei și a excluziunii sociale, pentru coeziune și incluziune socială a grupurilor vulnerabile, încă se vorbește despre o creștere a sărăciei care apare în detrimentul femeilor sau familiilor monoparentale în care responsabilitatea întreținerii familiei revine femeii.  

Câteva cifre grăitoare: 70% dintre cele 1,3 miliarde de persoane care trăiesc în condiții de sărăcie extremă sunt femei; 8% dintre refugiați sunt femei cu copii; din 114 milioane de copii care nu merg la școală, 60% sunt fete!

 În lume, 80% dintre femei ocupă locuri de muncă cu durată determinată sau lucrează part-time, în ciuda nivelului de formare profesională, astăzi superior, adeseori fiind mai slab remunerate (meserii legate de servicii de îngrijire acordate unor persoane, meserii în distribuție, vânzări, secretariat; lucru cu orar flexibil și durată determinată).

În medie, în țările Uniunii Europene, 27% dintre femei lucrează cu jumătate de normă, față de numai 4% dintre bărbați (nivelul anului 2010).
În numeroase țări în curs de dezvoltare (și în curs de democratizare) femeile sunt cetățeni de mâna a doua și dezavantajate pe piața muncii, în sensul că au drepturi mai puține la muncă decât bărbații și drepturi salariale mai mici la muncă egală și acces inegal la bogățiile culturale, sociologice și materiale. 
Nici societățile occidentale nu scapă fenomenului. Chiar dacă situația femeilor s-a ameliorat odată cu emanciparea lor – femeile au acces la educație, la muncă etc.-, pe fondul crizei economice care a început în 2008, situația lor rămâne una critică. Femeile devin concurente ale bărbaților pe piața muncii. Uneori, la nivel de calificare egal sau superior (59% dintre femei au studii superioare), femeile  sunt mai slab plătite, continuând, totodată, să muncească în gospodărie, sau își întrerup activitatea pentru creșterea copiilor, ceea ce reprezintă un dezavantaj pentru promovarea în carieră.

25% dintre români își cresc singuri copiii, în familii monoparentale, iar tedința este în creștere.

Din punctul de vedere al calității vieții, cel mai puternic afectate de sărăcie sunt familiile cu trei sau mai mulți copii (55% din populaţie afectată), familiile monoparentale, în special cele cu doi sau sau mai mulți copii. Procentul familiilor monoparentale  şi al gospodăriilor cu copii dependenţi este mai mare decât în UE27, ceea ce reprezintă un decalaj de 24,5%, crescând riscul sărăciei.  Totodată, din statisticile realizate în domeniu, reiese faptul că, la nivel global, aproximativ 90% dintre părinții care-şi cresc singuri copiii sunt femei. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu